| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Mod de Ion Barbu Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Fiul
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Alexandru Toma
|
|||
| (Poezii) | |||
|
|
|||
| Cand fruntea-mi reazim de pervazul usii Ca-n prag sa nu cad frant de parasire, -Cand ceasuri, sed cu brate-n jos lasate Cu sterpi ochi mari intrebatori prin bezne, - Sau plansul cand mi-l zvarcolesc prin perini Sa-mi spal, sa-mi smulg din chip minciuna zilei, Atunci, prin chinul buzelor muscate, Te chem ca un copil in friguri: «Mama!» Copilul ce mai sunt te cheama-n taina Imi pare-asa, ca de-ai veni aproape. Cand cad asupra-mi spaimele-ndoielii -Ti-ai ineca oftarea hohotita. Tremuratoare te-ai lasa-n genunchi Si-ncet, scotand naframa ta cea alba Mi-ai trece-o-mbunator pe ochii umezi. Ai sta sa-mi zvanti insangerarea buzei Domol mi-ai sti destinde razvratirea Din pumnul strans, si-n mangaieri miloase Impreunandu-mi mainele, cu-n zambet, in mainele uscate ca de sfanta. Copil din nou m-ai invata a crede -M-ai indruma sa zic sfios « O Doamne, - o, nu ne duce. Doamne, in ispita Si mantuieste-ne de Duhul rau, si iarta-ne greselile, Parinte, Precum si noi si noi iertam gresitii». Dar azi imi vii aievea, Buno, Sfanto, Izvor al vietei si-al credintei mele, Tu,-ntaia mea icoana - cea din urma, - Si singura nesfaramata-n ceasul Cand «intrebarea» se-nalta in mine Cu palosu-i nimicitor de idoli! Dar stinsa ce-mi surazi si-ndurerata! O nu-ti voi spune, nu - nimic din chinul Atator nopti de friguri si chemare - Din nou musca-voi buza-mi pan' la sange; La ce-as vorbi? - au Maica Preacurata. Cazuta langa fiul pus pe cruce, Putuse sa-i desprinda maini din cuie? - Ori, marea ei de lacrami si credinta Sa-i stinga-n ceasul crud al incercarii Acel sfasietor din urma geamat? «- De ce, de ce m-ai parasit, o Doamne?» Sarmana Mama, - nu, - la ce ti-as spune? Dar lung ce ma privesti, Si datini capul Adevarat'.' - adevarat? - stii totul? - Tu, Mama tu? - - cu mainile in tremur Ii nalt barbia-ncet spre para lampii - : Da, stie tot! - Cand eu plangeam - sta treaza Si plansul meu curgea spre ea prin noapte Cand blestemam, - ea se ruga-n genunchi Eu fiu nevrednic! - fiu sarac de mila! -A mele fura lacramile - aprinse Ce-au ars pe-obrazu-i brazdele aceste Nesomnul meu i-a stins asa vederea Biet trupu-i - de se-ndoaie catre groapa -Sunt anii mei, sunt toti, pe slabii-i umeri Si orice gand intunecat din mine Albia pe credinciosu-i cap o bucla! Cainti? Mustrari? Vecii de ispasire N-ar cumpani in mainile dreptatii Cat una doar din buclele albite Truditu-i cap mi-l iau duios pe brate Si-l leagan lin, si-l leagan drag, si-l mangai Ca pe-un copil ce-a plans, si-l culci sa doarma Inviforari adanci imi salta pieptul. Zvacniri ciudate-mi simt miscand prin buze Si, peste capu-i scump, gandesc fierbinte: « O, mama iarta iarta-ti pe gresitul». |
|||
Pune poezia Fiul pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |