Delendum

Nu cumva c-are sa-mi fie grija sa deschid indata
Si sa vad cum ma inva a codul bunelor manieri
Sa-mi vars patima pe droaia ing`mfa ilor bucheri,
Sa apuc de piept pe fal=ii zei, sa-i t`r`i din altar,
Si, smulg`nd masca =tiin ei de pe chipul lor murdar,
Sa-i denun in gura mare, ca sa vada-ntreaga lume
Cine sunt ace=ti ilu=tri ho i de slava =i renume!
O, lasa i-ma, cu nervii vo=tri de cucoana mare,
Voi ce vre i sa-mi pune i arta la regim =i la-nfr`nare,
Si-mi str`mba i din nas la toata vorba mai de-a dreptul
spusa!
V-ar placea sa =ada smirna, =i la col sa fie pusa
Biata arta, ca micu ii cari nu-s ast`mpara i!
A, atunci, =i voi, desigur, a i fi critici minuna i!
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Iata droaia de nevolnici, stra=nicii stihuitori,
Litera i, ce pentr-o oda baga muzele-n fiori,
C`ntare i, lihni i de pompe =i de sarbatori solemne,
Cari in, cu tot prilejul, sa s-arate, sa se-nsemne,
Iata-i to i, porni i sa ieie nemurirea cu asalt:
Pentru ei nu-i poarta-nchisa, =i nici scaun prea inalt.
Sunt batr`ni cu barbe albe, tineri fara de muste i,
Ucenici =i capi de =coala, poe i mari =i mici poe i,
Donchi=o i ce-n a lor piele de m`ndrie-abia-=i incap:
Suli i de carton in m`na, =i cu chivere pe cap,
Urie=i cu talpa-n tina =i cu cre=tetul in nori,
Dornici de eternitate =i de statui visatori!
To i impin=i de-aceea=i sete, pe volume-ntregi calari,
Se-mbulzesc se duc sa sparga noaptea ve=nicei uitari,
Si-n a gloriei lumina cu-a lor scrieri sa rasara,
Sa ram`ie-n nesf`r=itul timp, ca ni=te st`lpi de para!

O, ridicula cohorta de milogi neputincio=i,
Ce spurca i cu-al vostru c`ntec graiul bunilor stramo=i,
O, v`nturatori de fraze, scripcari sarbezi =i sminti i,
Nu vede i in ce mocirla de prostii va balaci i?
Ce? Pentru c-a i pus la mustru ni=te biete vorbe goale
S-a i umplut, cu chiuita, de cerneal-at`tea coale,
Pentru c-a i sc`ncit la luna, ca to i barzii rasufla i,
Un amor strain, =i patimi vechi, ce nu le-n elegea i;
Crede i ca-i de-ajuns ca lumea sa va dea-n genunchi
uimita
Si in veci a ei uitare =i dispre sa nu va-nghita?
Dar de c`nd neru=inarea, spuma frazelor umflate
Si ridicula-ng`mfare drept talent pot fi luate?
De c`nd gloria se vinde, ca femeile de strada,
Oricarui neghiob, ce-n cale-i, cu ochi dulci, vine sa-i cada?
Lene=i, ignoran i, cu capul plin de fumuri =i de pleava,
Din nimic cum vre i sa iasa =i sa face i o isprava?
Arta nu-i de voi. In laturi, st`rpituri far de sim ire,
Ce da i zor lumii blajine cu de-a sila sa v-admire!
Dar la glorie-n ce vremuri =i in care ar-ajung
Astfel de paia i de b`lciuri =i gu=a i de C`mpulung?
O, b`iguitori de fleacuri, lautari neru=ina i,
Ce da i buzna pe la chefuri =i parazi, ca sa c`nta i,
De v-ar scapara o clipa mintea, sa va privi i bine,
A i intra-n pam`nt de sc`rba, de oroare =i ru=ine!