Din prag

Insa, uite, ma-nspaim`nta intunericul de veci,
Nentreruperea acestei lini=ti impietrite, reci:
Sa nu mai revin in via a niciodata? Niciodata?
E grozava vorba asta! Limba nemaidezghe ata,
Huma, nemaiincalzita de sim iri =i de idei!
Nu de moarte ma cutremur, ci de ve=nicia ei.
Viforoasa mi-e via a, =i de=arta, =i amara.
Ce trudit ma simt sub cruda suferin ilor povoara!
Mi-i greu capul, ca de-o noapte petrecuta-ntr-o orgie.
Parc-a= fi de-un veac pe lume O paragina pustie
Spulberatu-mi-s-a p`n =i scrumul visurilor mele.
S-acum g`ndurile toate, ca de plumb, mi le simt grele.
Mi-a ramas inima rece =i-mpietrita de durere,
Si mi-i sila de-un prieten, de-un cuv`nt de m`ng`iere,
De-o privire ce-mi z`mbe=te vesela, de mine insumi.
A= voi sa nu-mi intrebe nimeni cugetul =i pl`nsu-mi.
Ca un v`nt printre ruine simt ca-mi v`jie-ntre t`mple
E-ntuneric =i cenu=a Tot a=tept sa mi se-nt`mple
Vro nenorocire mare ca sa ma mai mi=te-oleaca,
Sa mai fulgere in noapte-mi, ca ur`tul sa-mi mai treaca.
Ca sa mor! Sa ma intunec pe vecie? Prea e crud.
Sa nu mai g`ndesc nimica, nici sa vad, nici sa aud?
Sa nu mai primesc vapaia soarelui de primavara,
Ori sa-mi racoresc via a la un amurgit de sara,
Si s-ascult, pe g`nduri, doina tri=ca de la t`rla,
Sau duiosul pl`ns al apei =opotind noaptea pe g`rla?
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
A, e negrait de lesne sa- i repezi un glon in creier!
Dar pe cer sc`nteie luna, dar in iarba c`nt-un greier,

E-o mi=care, e un farmec care-n veci nu se mai curma
Si c`nd te intorci =i cuge i, lung privind ce la=i in urma,
Sim i ca nu-i chip sa te saturi, c-a trai i-o fericire.
Prime=ti orice suferin a, dar eterna nesim ire,
Nu. Durerea are-un capat. Moartea- i zice:
Niciodata.
Alta via a?Alta lume? i-o poveste minunata;
Insa, ca sa-i dea crezare, in veci mintea-mi n-o sa poata.
Eu o lacrima de-aicea nu mi-a= da-o pentru toata.
Nesf`r=ita fericire din via a de apoi.
C`teva lope i de arna Ram`i arna =i gunoi!
Bine e sa =tii, la moarte, ca o dunga la=i un nume,
Ca-i sapat la zidul nop ii, c-ai muncit sa- i sco i in lume
Din al creierului zbucium, ca pe-un diamant, ideea.
Urma- i fi-va cunoscuta pe-unde i-ai purtat sc`nteia
S-o sc`nteie-n alergare e o raza M`ng`iere !
Dulce-i sa i-o =tii la fundul vie ii pline de durere.
Ah, fugi i, g`nduri nebune, soli ai negrului morm`nt!
Nu ma-ndur. Pe cer sunt stele, flori =i pasari pe pam`nt.
S-apoi e mi=elnic lucru singur zilele sa- i curmi
Ti-i zadarnica ispita, Moarte, o, degeaba-mi scurmi
Si-mi mai v`nturi mintea,-n laturi, fugi cu neagra ta
pova a!
Inaintea mor ii mele moartea dragostei de via a.