Nebiruit e omul ce lupta cu credin a!
El =tie ca pe lume nimic zadarnic nu-i;
Ca dincolo de truda =i jertfa clipei lui,
In taina, vremea ese la sf`nta biruin a;
Ca vuietele toate viseaza armonie,
Ca este o dreptate, =i trebuie sa vie!
Talazuri navaleasca-l! vrajma=a lumii ura
Intunece-i via a in bezna de minciuni!
Copiii lui inchida-l in casa de nebuni!
Loveasca-l orice m`na! huleasca-l orice gura!
El simte cum ii cre=te din inima o floare
Cu-at`t mai luminoasa, cu c`t mai mult il doare.
Te-ai intrebat vrodata din ce undire-nceata
De lacrimi tainuite se na=te un izvor?
De mii de ani in piatra love=te rabdator,
Strop dupa strop, s-o sparga Drum greu a fost
Dar iata!
In valuri de lumina, chemat de dorul marii,
Un fluviu nou veste=te Triumful A=teptarii.
|