| |
Propria-mi sirena
| |
|
|
Chiar de-as zbiera , incalcita in florile sortii ,
As ajunge intr-un final doar o racoare a diminetii
Iar de-ar fi sa le strapung desenand cu sange ,
M-as pierde in ele si amarnic as plange .
As fi trezita si pictata intr-un rosu amar ,
Privindu-ma in vreo oglinda din vreun cosmar .
De m-as scunfunda in propriul demon
Legata fiind cu lanturi d'un artimon ,
Intr-o nava imbratisata in ale mortii ape
As fi imbatata in frumusetea nisipului
Cumva , m-as dezlega si as ajunge aproape ,
De el , devenind vocea marii si a timpului .
Si-as canta cu glas de sirena ,
Sa-mi ispitesc marinarii in vreo oarecare avena ,
Ca ei sa-si sfarame viata-n stanci ,
Sa se inece-n oceane adanci .
Sau , de vor reusi , sa se trezeasca din a lor iluzie
Acea fantasma ce-a fost defapt doar o aluzie .
|
Pune poezia Propria-mi sirena pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.
Poezii despre:
|
|
Copyright 2026 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani | Alexandru Macedonski Alexandru Vlahuta Ana Blandiana George Bacovia George Cosbuc George Toparceanu Grigore Vieru Ion Barbu Ion Minulescu Ion Pillat Lucian Blaga Marin Sorescu Mihai Eminescu Nichita Stanescu Nicolae Labis Octavian Goga Stefan Octavian Iosif Tudor Arghezi Vasile Alecsandri Vasile Voiculescu |
|
|