Voi, munti singuratici, mosnegi cununati
Cu stele in ceruri albastre,
In leaganul vostru de codri pastrati
In taina cantarile voastre,
Caci pasari salbatice, cu ochii arzand
Din tainica voastra dumbrava
Se-nalta cu fala in sus, proslavind
Nespusa a Domnului slava.
*
In voi isi desteapta plansorile lor
Padurile-n toamna tarzie,
Pe cand le apuca al luptei fior
Si-a vantului groaza, manie,
Si mare vi-i jalea, cand vanturi strabat
Prin tainica voastra dumbrava,
Dar vifori, furtuni si chiar fr unze ce cad
Va canta a Domnului slava.
*
La voi m-a adus in cararile ei
A zilelor soarta saraca,
Padurea cea mandra din ani mititei
Mi-a fost si iubita si draga;
Cantarea frumoasa din codrii batrani
Da str unelor mele viata;
Si mandre povesti din stramosii crestini
Truditul meu suflet invata, —
Povesti — de pe cand oameni sfinti locuiau
Prin tainica voastra dumbrava,
Povesti — de pe cand ne-ncetat proslaveau
Nespusa a Domnului slava.
*
Din vaile voastre, in largul cuprins,
Privirea mea zboara departe
Si-n mintea mirata rasare aprins
Fiorul maririlor moar te
Un cantec de jale eu parca aud,
Ce moare in zvonuri de ape,
El plange frumoasele vremi ce-au trecut
A sfintei iubiri de aproape,
Vremi, de pe cand lume multa venea
Prin tainica voastra dumbrava
Si scarbele lumii cei sfinti mangaia
Spre marea a Domnului slava.
*
Nu mai vezi pustnici prin dese paduri,
Prin tainici dumbravi si poiene:
Vremi grele de patimi, pacate si uri
Venit-au amarnic viclene
Dar stiu eu, schimba-se-vor vremile iar,
Caci toate in lume se schimba;
Asa-mi povesteste batranul stejar
Cu-a frunzelor tainica limba;
Iar slava Preasfantului este in veac,
Luceste in toata schimbarea,
Si raul si binele intr-un sirag
Ne-ur meaza in veci indr umarea.
Amarele vremi de pacate si uri,
Cum au venit — se vor duce;
Si iarasi in pacea umbroasei paduri
Luci-va a sfantului cruce;
Patrunde-vor cantece sfinte de foc,
Prin tainica voastra dumbrava,
Copacul si fiara cea rea la un loc
Canta-vor a Domnului slava.
Adeseori vara, cand soarele-n dungi
Verdeata bogata va-nvie,
Porniti credinciosi preainaltei porunci,
Naprasnica voastra manie.
Din urletul vostru, sub cerul nestins
Din ploaie cu trasnete grele,
Se naste atunci, ca un fulger aprins,
Cantarea cantarilor mele.
Cand vajaie vantul, urland manios,
Prin tainica voastra dumbrava,
Atunci prin strune-mi rasuna frumos
Nespusa a Domnului slava.
Voi, munti singuratici, mosnegi cununati
Cu stele in ceruri albastre,
In leaganul vostr u de codri pastrati
In taina cantarile voastre,
Caci pasari salbatice, cu ochii arzand,
Din tainica voastra dumbrava
Se-nalta cu fala in sus, proslavind
Nespusa a Domnului slava.
Octombrie
