Cantecul clopotului

Ai lui Hristos inchinatori.
Chemarea-ti porti prin munti si vai:
Si vin inchinatorii tai.
In cer ajunge-a ta sunare,
Cu dansa si a lor cantare,
Un cantec sfant, fr umos nespus,
Se suie, ca tamaia,-n sus,
Ducandu-se in cer Ce dor nu duce,
Ce poate inima s-apuce?
Si jalea inimii zdrobite,
De toti pe lume parasite,
Si bucuria multumirii,
Si arzatoarele dorinte
De mantuire, pocainta
Un cantec sfant, fr umos nespus,
Le suie toate-acestea-n sus,
Si cand arama-n ceruri suna
A noastra inima rasuna
O, clopote! Frumos mai suni,
Cand credinciosii ii aduni
La locul sfant de r ugaciune,
In cer cantarea sa le sune
O, suna dar prin munti si vai,
Sa vie-nchinatorii tai.