| S-au dus dintai acele doua
 Mironositi cu mir ul lor;
 Era-ntuneric si prin roua
 Mergeau cu pasul grabitor.
 Vorbeau de cele petrecute,
 De zile pline de dureri,
 De pacea diminetii mute,
 In ziua sfintei Invieri.
 Si le era o groaza mare
 Rusinea crucii s-aminteasca,
 A jidovilor blestemare,
 Nemultumirea omeneasca.
 Batjocorirea relei goane
 Si plansul celor credinciosi,
 S-a crucii lui Hristos piroane,
 Si ghimpii fr untii sangerosi
 Isi aduceau atunci aminte
 Cum L-au luat de la ostasi
 Si in mormant fara cuvinte
 L-au pus — depar te de oras.
 Trecut-a sambata-n mahnire,
 Si noua zi in cer zoreste;
 
 
 Acum prin tainica scarbire
 Un gand dorit ne mangaieste
 De prin desimile gradinii,
 Din rouratica verdeata,
 Le rad voios de-acuma crinii
 Ascunsi in scutece de ceata.
 Dar ce-i aceasta? Ceata deasa
 Ca printr-un poruncit se pierde
 S-o stralucire luminoasa
 Aprinde-mprejurimea verde
 Ce stralucire minunata!
 Venit-au. Iata si mormantul
 Dar piatra lui ii rasturnata
 Si iar li se trezeste gandul
 O, unde-i El? Inuntru nime
 Ce oare s-au fi savarsit?
 Tacere prin imprejurime
 Vesmantul numai l-au gasit.
 O, unde-i El? Unde-s strajerii?
 Macar o veste sa aduca!
 Si presimtirea Invierii
 Le face inapoi sa fuga.
 
 Credinta inimii le spuneCa Cela Ce nu L-au aflat,
 Prin cea mai mare-a Sa minune,
 Acum din morti au inviat!
 Aprilie
 
 |