Pe cine-l cauta acuma in gradina
Cu vasele de mir umplute?
De lacrimi inima li-i plina
Zoreste ziua noua. Ii racoare,
Dar cer ul se insenineaza
In ciripituri cantatoare.
De ce Il cauta aicea pe Hristos?
De ce-au venit aici sa-l planga?
Pe piatra un inger luminos
El sade-n haine albe, stralucite
Vestind cereasca bucurie
Mironositelor scarbite:
„Hristos au inviat! Si nu va mai mahniti
Si nu-L mai plangeti ca pe mort,
Catandu-L intre cei muriti!
A iadului putere-i bir uita,
Zadar nica i-i rautatea:
De-acuma lumea-i izbavita.
Intunecimea in lumina piere,
Maria ei i s-a surpat
Si fug vrajmasii in durere.
Grabiti-va cu vesti de veselie
Si spuneti vestile-n Sion:
Hristos ii viu si-n veci invie!“
Dorm florile. Gradina moarta tace,
Iar primprejur — albastre umbre,
Nisip, zori aurii — si pace.
Aprilie
|