|
Taranii
|
|
|
Cand ziua luminile-si stinge
Si cele din ur ma-n campii le arunca,
Taranii, veniti de la munca,
Isi canta viata si glasul le plange.
Isi canta necazul cel mare,
Isi canta nevoile lor in robie,
Si cantecul plange-n campie,
Suspina si canta in versuri amare.
Si canta obidele sale,
Iar seara albastra-i asculta-n tacere,
Si cantecu-i plin de durere ,
Si inima-n piept ti se zbate de jale.
Isi varsa tot dorul si focul
In plangeri prelungi de robie si chin,
Si stelele serii raman
In jale. Si robul isi plange norocul.
Si greu deznadejdea se lasa,
Si neagra, ca noaptea ce vine, intinde
Aripile, satul cuprinde,
Si taranimea-n aripi o apasa.
Dar iata de-odata s-aude:
Un glas de flacau din tarani se desparte,
Puternic — se duce departe,
Desteapta campiile, vaile mute.
Si cantecul suna-n ogoare
Si, mandru, vorbeste de drepturi si voie,
Si-ti pare aprinsa a tarii nevoie
De versuri cu foc arzatoare.
Chisinau, februarie
|
|
Pune poezia Taranii pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.
Poezii despre:
|
|
Copyright 2023 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
Mari poeti romani | Alexandru Macedonski Alexandru Vlahuta Ana Blandiana George Bacovia George Cosbuc George Toparceanu Grigore Vieru Ion Barbu Ion Minulescu Ion Pillat Lucian Blaga Marin Sorescu Mihai Eminescu Nichita Stanescu Nicolae Labis Octavian Goga Stefan Octavian Iosif Tudor Arghezi Vasile Alecsandri Vasile Voiculescu |
|
|