| POVESTE VALAHA
 M. Gorki
 Traia in padure o zana,
 Scaldandu-se-adese in ape,
 A dat de mreje cu peste,
 Si zana n-ajunge sa scape
 Cu spaima-au privit-o pescarii,
 Dar Marcu cel tanar si iute
 In brate-apucat-a pe zana
 Si dornic a prins s-o sarute.
 Iar zana se da ca o creanga
 Si-n mainile lui ser puieste,
 Se uita in ochii lui Marcu
 Si rade si tainic zambeste
 In far mec s-a scurs toata ziua;
 Dar iata ca-n noaptea adanca
 Pierit-a zburdalnica zana
 Se pierde sarmanul de tanga.
 Si zile si nopti rataceste
 Prin codri, pe-a Dunarii maluri,
 Si geme-ntreband: „Unde-i zana?“
 „Nu stim“, rad viclenele valuri.
 
 
 „Mincuna! strigatu-le-a Marcu,
 Cu voi ea acuma petrece!“
 Si-ndata s-a dat nebunatic
 Cu capul in Dunarea rece.
 Se scalda in Dunare zana,
 Asa cum a fost mai-nainte;
 Nu-i Marcu Si doara in cantec
 Ne-aducem de Marcu aminte.
 Iar voi pe pamant va petreceti
 Ca ramele oarbe-n pamant,
 Si nime povesti nu va-ncheaga,
 Urmasii cantari nu va cant.
 iunie , Marasesti
 
 |