Cand fugarea o nimfa ratacita, - Gonit de-o diabolica chemare -Vazu Satyru-n luciul apei clare intaia oara fata lui pocita
Ramase mut de spaima si mirare; Dar cum statea cu fata atintita Simti, ca o durere infinita, Nascand chinuitoarea renuntare
Atuncea, maniat, zvarlind o ghinda Din ramul de stejar ce-l incununa Friza adanca lacului oglinda
In mii de umbre chipu-i se sfasie Si-asa, sfidand fantastica minciuna Se duse hohotind de bucurie
|