Reminiscente de Tudor Arghezi Vin. iata-le, tot de la sine, Frinturile toate spre mine, Farime stirbite si-ntregi De lucruri pe care de-abia le-ntelegi.
In alb curat de raze nins
Si-n galben sters, si-n verde stins
Rasar din valul linistit
De ape - abia tremuratoare.
De ape-ntinse-n care moare
Albastrul cer netarmurit
Sub soare-n valul sclipitor Rasfrangerea cu floarea lor Cununa indoit a tors. Si cand te uiti pe apa-ai crede Ca pana-n fundu-i se stravede Prin valuri, chipul lor intors!
Ei sorb, in ploaia de lumini, Cu insetate radacini, Sub valul cel tremurator In care-albastrul palid moare, Noroiul cel adanc din care Hranesc de mulr zapada lor.
Pune poezia Nuferii pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.