Reminiscente de Tudor Arghezi Vin. iata-le, tot de la sine, Frinturile toate spre mine, Farime stirbite si-ntregi De lucruri pe care de-abia le-ntelegi.
Din odaie, vin la vatra toti motanii sa s-adune, Si-mpreuna torc, - un cantec parca din ascunse strune, Torc cu ochii-nchisi de lene, langa focul ros, si torsul Lor, se-ngana lung cu torsul fusului - si cu intorsul Fir albastru depanat de rischitorul cel din tinda.
Vin la vatra toti motanii somnorosi sa se intinda,
Si in murmurul de torsuri si de fire-nvartitoare
Pe cand valuri de zapada catra geamuri cad usoare
Eu cu capul langa mata sura care mie-mi toarce
Ascult, an cu an, cum viata-mi ca un cantec se re-ntoarce.
Pune poezia Torsul pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.