| Inaltat intre bine si rau,
 Ascunzand la un capat zeul,
 La celalalt antizeul,
 Sa fie numai o falica razvratire
 A celui de-al doilea
 Impotriva celui dintai?
 Sau este o punte
 La mijlocul careia, in echilibru nesigur,
 Deasupra prapastiei am fost asezati,
     Intre prima si ultima clipa a lumiiSi depinde numai de noi sa schimbam ceva,
 Tarandu-ne un milimetru intr-o parte sau alta,
 In raportul nebunesc al puterii?
 Sprijinit puternic la un capat si la altul,
 El este axul
 Pe care nori involburati de nesiguranta
 Si straturi mereu mai adanc sapate de tarna
 Il rotesc in jurul lui insusi
 Ca niste aripi neinstare sa-l smulga
 In zbor.
 
 |