Ca si cum insasi lumina
Ar fi doar o planta ce creste
Si stelele ar avea radacini
Raze subtiri care sug,
Simt cum din mine isi trag
Inexplicabila hrana
Toti astrii, urmand bisturiul
Ca stolul de corbi dupa plug.
Mi-e frica de-atata lumina,
De prea multe flori imi e frig,
Mi-e somn de iubirea deplina
Si nu stiu pe cine sa strig
Sa stinga in mine
Cereasca gradina,
Sa sparga din calea oceanului negru
Extaticul dig.
|