| Cand voi fi-mbatranit destul
 Sa nu imi mai doresc sa mor
 O sa ma sui intr-un patul
 Cu miros bun, adormitor
 De grau incins sub bolti de stuh,
 De floarea-soarelui uscata,
 De praf batran si de vazduh
 Pe care-l stiu de altadata;
     O sa ma-ntind printre grameziFara dorinte, fara gand
 Si nici macar n-o sa visez
 Perechi de vorbe-alunecand;
 In dulcele cosciug de boabe
 Voi sta zambind cu ochii-nchisi,
 O sa imi joace pe pleoape
 O raza din acoperis;
 Uimita fara de pricina
 Din cand in cand o sa adorm,
 Ma va trezi cate-o albina
 Cu bazaitul ei enorm,
 Curand miresmele vecine
 Ma vor topi in sinea lor,
 Voi fi batrana, va fi bine
 Si nu-mi voi mai dori sa mor.
 
 |