| Cat as fi vrut sa fie
 Totul perfect ca o planta
 Pe care doar toamna tarzie
 Are puterea s-o stinga
 Si peste care ninsoarea
 Are norocul sa ninga
 Viata cealalta.
 Cat as fi vrut
 Sa nu semanam nimanui,
 Frumosi si curati
 Sa nu stim lupta niciodata,
 Sa trecem prin lume
 Straini de minciuna,
 De durere mirati,
     Fericiti de-a ajunge-mpreunaIn viata cealalta.
 Cat as fi vrut
 Sa fim egali totdeauna,
 Tineri mereu alunecand pe o panta
 La capatul careia umed, adanc
 Rasfrange-se luna
 In viata cealalta.
 Cat as fi vrut.
 N-am pierdut
 Decat o clipa inalta,
 Destula urii sa ne improaste
 Cu moarte,
 Sa ne rostogoleasca tot mai departe
 Deolalta,
 Singuri si-atat de batrani
 Ca nu ne-am putea recunoaste,
 Chiar de ne-am mai intalni
 In viata cealalta.
 
 |