Ceea ce pestilor le pare zare,
Substanta pe care-o strabat fericiti s-o respire,
E pentru mine valul ce prabuseste-altare
Si rascoleste cimitire,
Ca sa se sfarme-apoi la randul lui,
Numai nisip si apa, de la sine,
Amestecand cadavre si statui,
Purtand de-a valma schele si ruine.
Haos lichid, adancu-i suitor,
Cerul afund si viitura soarta:
Respir vazduhu-n care pestii mor
Si ma sufoc in valul care-i poarta.
|