| Ceea ce pestilor le pare zare,
 Substanta pe care-o strabat fericiti s-o respire,
 E pentru mine valul ce prabuseste-altare
 Si rascoleste cimitire,
 Ca sa se sfarme-apoi la randul lui,
 Numai nisip si apa, de la sine,
 Amestecand cadavre si statui,
 Purtand de-a valma schele si ruine.
     Haos lichid, adancu-i suitor,Cerul afund si viitura soarta:
 Respir vazduhu-n care pestii mor
 Si ma sufoc in valul care-i poarta.
 
 |