Frunze de animal tinut in ploaie,
Umbra pieloasa de gutui,
Un cer zemos care se-ndoaie
Ca sa-l consumi si sa i te supui.
Prea intelepte capete de aur atarnand
Gandesc miresme ca sa te subjuge
Ispititoarei care urca bland
Prin crengile deschise-n cruce
Si-n frunzele senzuale bolboroseste stins
Fagaduieli ciudate si eresuri
In timp ce ora picura,-ntradins,
Vazduhul cu mai multe intelesuri.
Ce moarte aromata se coace in gutui!
Ce ti-ai putea dori mai mult s-arati?
C-un gest pios si singur pui
Rotundul aur putred printre carti.
|