| In dimineata de dupa moarte
 Va fi racoare ca in zorii cetosi de septembrie,
 Cand din arsita lubrica-a verii
 Ma dezmeticesc in aerul alb,
 Straina de arborii incalciti in lumina lanoasa.
 Voi fi trezita, ca in septembrie, devreme
 Si, ca in septembrie,
 Destul de singura ca sa aud
 Vazduhul cum picura inspre amiaza
   Pe obrazul gutuilor ud.
 Si-mi va fi somn
 Si-o sa ma rog sa mai adorm
 Inca putin,
 Stand nemiscata,
 Cu ochii inchisi si fata in perna,
 In timp ce linistea asurzitoare
 Ma va trezi tot mai plin
 Ca sa incep,
 Ca pe-o dimineata de toamna,
 Ziua eterna.
 
 |