Ce mari si luminoase
Sunt secundele aici,
Te orbesc cu umerii si fruntile lor
Cum fac
De nu mai imbatranesc
Si nu mor
Si numai rar,
Din cand in cand,
Intr-o doara,
Cate una se hotaraste
Sa devina
Odinioara?
Mama Moarte, ce mari
Sunt secundele aici
Intre gutui si furnici,
Intre salcami si albine!
Nu gasesc una
Mai miloasa sau mai natanga
Sa se indure
Si sa se stinga
In mine.
|