Bivolii de Vasile Voiculescu Domol se misca zeii namolului fecund. Le picura pe frunte amurgul luat in coarne, Ca parc-ar vrea deodata in aur sa se-ntoarne
Lasa-ma sa desfac
Din carnea de fruct fericit
A obisnuintei-eres
Samburul inspaimantator;
Lasa-ma sa tac umilit
Despre ceea ce nu-i inteles
Pentru ca-i stiut pe de rost;
Lasa-ma sa mor
Ca sa poti intreba: A fost
Atat de aproape
Incat nu se vedea?
Umbra mea
Tarata prin iarba
Sa adape
Samburul de intuneric
Al orbitorului univers.
Intreaba,
Dar lasa-ma vers.
Pune poezia LASA-MA pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.