se vad acoperisele lumii in palma mea curge iordanul urmaresc in adanc o fiinta deosebita toate nimicurile se asmut asupra degetului care a uitat sa arate
Puterea soarelui
Refuzand echilibrul cu noaptea,
Lumina nelinistitoare
Asa cum binele pur este amenintator,
Dovada ca omenirea
Si-a condamnat la moarte
Nu atat criminalii,
Cat sfintii.
Pune poezia Nord pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.