Nu trisam din ticalosie,
Ci din nepricepere.
Aburiti, nu mai stim
Cine suntem si cum.
In urma, un sir de parinti necunoscuti,
In fata, un sir de fii necunoscuti.
Ce stim? Pe cine cunoastem?
Ne miscam nesiguri:
Facem un pas, apoi inca unul,
Si altul, si-n cele din urma pornim
Privind nostalgic in directia opusa
Daca ni s-ar raspunde cel putin la o-ntrebare:
Unde e nordul?
Pe frunte parul ne tremura usor
In vantul produs
De trecerea timpului.
|