Orice urma-i o rana,
Nu-ntoarce capul
Si nu zgandari cu privirea
Amprentele inflamate
Pe care le-ai lasat pe obiecte
Si plagile, sangerand cu noroi,
Ale pasilor.
Orice urma-i o rana
In carnea alba-a ratarii,
Nu-ti mai lasa visul
Sa se rasuceasca
Avid de suferinta
In trecut.
Treci inainte
Imbalsamat in uitare,
Golit de-amintiri ca un mort
De putrezitele lui maruntaie.
|