Ma gandesc uneori
In timp ce visez
Ca ma rostogolesc pe o scara
Ce pacat
Ca scara aceea are un sfarsit.
Din moment ce nu ma pot opri sa cad,
As putea face ingenios
Sa dispara
Caderea insasi,
Dizolvandu-i contururile,
Indepartandu-i-le la infinit,
Lipsind-o de definitie,
De pragul de sus, de pragul de jos
O rasucire in zbor,
O zvarcolire spre-adanc
Ar fi identice,
Cu o conditie:
Sa reusesc sa aman
Punctul batran
Al sfarmarii de lespede,
Fara ca asta sa ma impiedice
Sa cad din ce in ce mai repede!
|