Nod 17 de Nichita Stanescu Cazusem stramb cu verbul peste orizont ca l-am facut sa fie-n doua, ca bucile unui copil de inger pe mare-atunci cand ploua.
Ca doua mari oglinzi
In care crezi ca vezi
Si numai tot pe tine
Te regasesti rasfrant,
Unul pe langa altul
Alunecam, dand totul
Si reprimind mereu
Ce-am dat si pana cand.
Pune poezia Schimb pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.