Tara parintilor

Vezi toate poeziile poetului




Parul imi ajungea pana la pamant
Si treizeci de ani
Mi se parea o varsta atat de indepartata
Incat nu credeam cu putinta
Sa o ating vreodata,
Plina de cruzime lunecam
Dinspre tara parintilor
Spre o lume inca neinventata.
Lumea nu s-a inventat nici acum,
Parul nu mai mi-e atat de lung,
Treizeci de ani e numai merinde pe drum,
Dar in tara parintilor ce n-as da sa ajung!
Dar in tara parintilor
Se ajunge intotdeauna tarziu,
Numai cand totu-i pustiu,
Si doar in lumina de luna
Se mai strang impreuna,
Sub taiatii castani,

Umbre de tati condamnati
Si mame de treizeci de ani
Pieptanand
Fete cu plete
Pana-n pamant.



Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Tara parintilor pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:
PrimavaraToamnaIarnaIubireBucurieViata
FloriBoalaSinguratateFricaScoalavezi mai multe
Politica de confidentialitate



Copyright 2022 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani