Va fi o varsta a pamantului in care
Si carnea pietrelor se va usca si va muri.
In toamna-aceea a planetei, ca-n oricare
Toamna, padurile se vor ingalbeni,
Dar galbenul va fi definitiv si lent
Ca sa decada inspre gri culoarea,
Si fara indoiala se va slei si marea,
Si cerul o sa fie aproape de ciment.
Va fi o spaima-n lucruri diavoleasca
Sub gheata miliardelor de ani
Si ultimele ierburi or sa creasca
In gurile racitilor vulcani.
|