Cati dintre foarte modestii
N-au insfacat calul de coama,
Ci de iluzia ierbii lui,
ingaduitori si creduli, ca niste statui,
Purtandu-si drept lauri uitarea pe crestet?!
Cati, din asa-zisii alesi de destin, Au sangerat cu verbul in
gura, Scrasnindu-si cu smaltul rabdarii masura Modestiei lor de mari anonimi?!
Cati, respinsi dintre iambi si horei, Ca dintre doi stalpi de triumf
— in afara, Straluminat-au painea asta amara A gloriei noastre
prin jertfa cu ei?!
In numele lor, ca au fost, ca mai sant, Le arda faclie acest legamant!
Pune poezia Anonimii pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.