| De ce as face eu s-asez ca-ntr-o uitare Aceste ierbi inalte cu iepurii de 
mana, Sau fruntea astui cal pe deal ca o fantana, Din care se 
adapa din fuga departarea?!
 Ce daruri sfinte — toate le-as face patrimonii Acestor mari balade de mame 
pe sub stele, Cu aceste piramide de snopi in care ele Si-au ingropat 
barbatii, sa doarma, faraonii.
 De ce sa bat arama voroavei in scadere De cat cum au fost scris-o 
cu fruntea lor strabunii, Topind vocale-n foc si-n clopote sa sune Laptele maicai 
noastre — temei si inviere.
 De ce sa-mi stampar gandul si ochii sa ascunda Aceasta fara seaman 
columna de lumina Si-aceste zile albe, venite la fantana, Sa-si vesniceasca 
inul catrintelor de nunta?
 O, de-o s-asez aceasta comoara-ntr-o uitare,
 Sa nu-mi mai scrie mana, sa nu mai pot cantare
 Arde parca-n lumanari Graul amijind pe vale Inca-n tihna dumisale 
  Ca o aura pe stari.Si cum lanul e adanc Si deasupra ceru-o arca, Am sa-l trec in zori 
  cu barca Catre golful de parang.
 Vai ce lan! Daca-l cosesti, Prundu-i misuna cu pesti
 
 |