Fug stanile scapate-n trap, Ci eu privesc ciobanii, cum isi varsa
turmele in cap Si pleaca in tara lor de fum.
E chip ca nu se mai intorc, Ca-n zare, cand dispar, deschid inalte
cosuri, care torc Din viata lor de antracit.
Acum sumanele calari infatiseaza glugi de ani Si lasa goluri de ciobani,
Talazuind pe departari
|