Asa ni-i datul sortii. Oricum, asa ni-i firea — Ne-nduioseaza jugul, catusa,
lingusirea. Traim o stare-n sine de umiliri oculte, In schimbu-a toate bune noi
preferam insulte. Suntem la dispozitia oricarei vreri obscene. Obrazul ne palpita
sa-l scuipe cui nu i-i lene. Absenti la ale noastre, suntem ai tuturora. Moralul
ni-i tradarea de frate si de sora, Si ni-i comod, ni-i bine, si ne e larg in
tara,
Cand gropile cu mortii sunt aruncate-afara,
Mai dincolo de rana, mai dincolo de sange,
Cand vrem cu de la sine sa nu mai stim a plange,
Si fericiti pe cruce ne aburcam ca vicii,
Dand lumii a-ntelege ca facem sacrificii.
O, prea-i detot poporul acest la el acasa,
Parand destept ca este, numai de el nu-i pasa:
Din ce-i MIZERIA lumii el cea mai mare parte
Si-o ia. Mereu se scuza.
Si moare mai departe!
|