Duios de-amar se vede-n ochiul nostru
O nostalgie verde de secara,
Si-n care lupii-ncaruntesc la luna
Cu cainii subtioara, din vreo stana,
Cand pan la brau ciobanii dorm in cusme,
Fumand prin maneci florile de leandru.
Daca e chip sa mai zarim ceva —
E-o casa care doarme in copac
Cu vulpile pe-acoperis, bortoase,
Si date jos cu cangea-ntr-un cojoc
Al unui paznic care-si pune-n deget
Poreclele, invesnicindu-si satul.
Daca se-ntampla-n ochi ceva sa fie —
E o fantana — amara si adanca
Din lacrima strabunului meu Toader,
Care-a facut si-un drum, pe care astazi,
Urcati in autobuze, vin parintii
Sa cante-n targuri flori de viata lunga,
Sau ca sa-si vada ginerii prin scoale,
Supti de multa carte si lumina.
|