Pe cer lovesc aripi enorme, Si-n locul unde-a prins fiorul, Descatusandu-se
de forme, isi lasa pasarea doar zborul: Menirea ei — si-anume —
gandul, Sub fruntea cerului, incins, Peste genune, peste-abis, Nimicul
materializandu-l; Dar fara aripi — ceru-i goluri De cuiburi goale,
in care-ntoarse Clocesc, selenic, nebuloase Patrate oua cu trei poluri
|