| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Ultimul berevoi de Vasile Voiculescu Plouase mult cu singe si vremile veneau rosii si-nvolburate. in tulbureala prefacerilor, marii vinatori, ahotnici de primejdiile fara folos, urcatori sa prigoneasca fiarele pina-n rarunchii muntilor, pierisera. Mosierilor, indatorati oarecum sa-si apere codrii si plaiurile de jivine, li se stupise pina si saminta. Bastinasilor li se ridicase si cea din urma teava de pusca, orice gioarsa de pistol. Si in invalmaseala inceputului de leat, bestiile se inmultisera nestingherite. Citeste Proza completa | |||||
| |||||
La ceasul de veghe al calaretului
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Anatol Codru
|
|||
|
|
|||
|
Se culca iarba, se culca, Calul se asterne la pamant si bea apa din uluca. Si vine la stapanul calului ceasul de veghe si-l intreaba din gura: Unde-i, zice, stapane, coama calului, mura? Copitele unde s-au dus, Ca bea fruntea calului apa de-apus Si se aude numai nechezatul acolo, in campie, Parca se scutura de pustie? N-ai tinut cetatea bine in fraie, stapane, Si a curs in pamant, Ca zboara prin coama cetatii uliul de vant Si face a rau si a izbanda pierduta, Sub gaura tunului, care fumeaza sub cucuta. De ce nu te-ai tinut acolo sus, pe sa, macar cu o mana? Se putea sa te mai lupti o saptamana Cu toate imparatiile, Care ti-au tulburat plugurile si graiele. Nici copiii nu ti-ai crutat. Cand a fost lupta mai mare, I-ai pus pe cantat. Si s-a taraganat razbelul pe-o ora, Atunci s-a varsat pe zare ulciorul, cu zori rosii, Ca era taman pe la cantatul cocosilor. Si ti-a lunecat sabia din mana, Ca tu vazut-ai o draga de tarana Si-ai strigat cu dreapta Pe brau: — Iata aici infig eu plugul, sa naboiasca frumusete De grau! — Si sa-ti arunci de pe cal armele toate, Si sa-l pui la postata sa are. Dar te-a lovit vrajmasul cu sabia lui de pe calare Scoala, Ioane, Ca s-au dus doua escadroane, Sa-ti manance satul, Sa-ti strice aratul, Si o sa deie foc la fantana, Cu un brat de sulfina. Si-o sa-ti joace pe piatra parintilor la cimitir. Si via ti-o fura neaparat si te pune la bir, Asa cum te vad eu cu sabia franta, Muscand pamantul, Asa cum iti creste in ureche floarea de iarba, Ca vrajmasul nu te intreaba. Hai, gramadeste-ti calul de prin sirul de gropi, Culege-i oasele de prin plopi. Copitele, care au stropsit furtuna, Sa le strigi din luna. Fruntea? O fi ea undeva, Daca nu s-o fi dus cu vreo stea. Fraiele nu le cauta, ca-s la tine in mana. Arunca-le peste coama calului si tine-te bine. Nu-i chip sa mori nici de-a cata oara. Ridica-te si agata-te de soare, Sa-ti vad sabia cum peste vrajmas arde, Ca noi, Ioane, n-o sa murim niciodata! Ci eu mai beau doua lacrimi din ochii calului Si ma duc la mai marele spitalului, Sa-i spun ca te-ai dus Sa tragi cu sabia in apus |
|||
Pune poezia La ceasul de veghe al calaretului pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |