Letopisetul dumnealui Viorea Uremia Dobre

Vezi toate poeziile poetului




intocmit si rostit inaintea scolarilor din cele sate sase, de care porecla buna s-au invrednicit de la descalecarea lor: Pohrebea, Dorotcoiu-Smulesti, Vasilauca de ses, A-lexandrauca, Cosnita-Noua si Mo Iova ta de obarsie a acestuia, care mult ce au proslavit-o cu fapta si cu voroava tticandu-i, dupa cum urmeaza, nu fara oarecare indreptaturi ce mi-am ingaduit a le face, nestramband in nici un chip talcul si i^yoadele, cum au fost dintaiu rostite.
Acestea-s o parte numai din ce dam Randului scris cu sarg, spre a-l imparte Cei crezatori si descusmati pe cap La-intrare-n aste cumpene de carte.
Si-i vin cuvantului miresmele de paini Si inimii adaosuri de soare, Cum vine laptele maicutelor pe steag, Cand nazaresc pruncutii lor in tara.
Din casa drept in patrie pasesti
Ca din parinti, cand la soroc te-ncearca
Un plugure, sa ari din alte vremi
In graiul tau ca muntele pe lacrimi.
Si anii tai sunt ramurati la chip,
Si satul isi mai vede de ale sale,
De floarea graului ce-o stapaneste-n deal,
De mila mieilor imporporati pe vale.
Si toate isi fac rand spre a-l vedea, In preajma, timpul cum spre noi adasta, De parca mana-i ne-ar atinge acum Ferindu-ne de boala si napasta.
Esti un lastar de-o iarba imboldit, Masura fragezimii intr-un mire, Din tata-n fiu sa-ti zalogesti prinos, Pentru pamantul tau de amintire:
Cocerii cu izvoarele-n camari, Goienii-mbourati la infatisare Si Molovata — staul si altar, Cu steaua strecurata prin frontoane.

Mosii Ioni, Profirii, si mai cati! — De nume toti, dumnezeiti la fata, Cu barbile varsate-n jurul meu Si cu-ndurari pe gura lor sumeata.
Rusandele si Saftele-n camasi, Mariile, Ioanele cu roua Pe fagurile trupului, prin lunci, Caste, vadind lumina pe Moldova.
Si alte cate s-au mai lamurit
In ochiul nostru dinspre-atunci incoace.
Moara ce-si manca inima de sec
Cu graiele lihnite-n oboroace.
Si carele zmuncite din obezi De la razboi pana la satiul painii, Cu vita insetata pe calduri, Si baltatura-n cucura fantanii.
Istoria-ti arata ani mai multi, Intrati pana la brau in valmasie, Mai dincolo de culmi si de parinti, De petecul de tara sub calcaie.
Dar iata se facuse parca zori, Parca o poarta se deschise-n ceruri, Inca-o navala de lumini cernea, De-ntunecime plaiul sa-l desfere:

„Tu, FLOREA Eremia, de-amu esti Slobod, si toti ai tai la feliu Au slobodzenie', — am auzit atunci, Ca-am lacrimat in clipele acelea.
Dar iata batuse focul din cei rai, Sa sparga traiul nostru din tihneala, Sa ne dea jos de la genunchi, din pas, Si firea noastra sa ne stea la boala.
Dar n-a dat tara chip de a lovi In inima moldavului cu fierul, Ca-a pus voinici sa bata din trei parti Roata lacustei ce-mpanzise cerul.
Din neamuri multe si-nfratite-a fost Izbanda sa se faca-n vremi acele Ca o lumina aprinsa peste tot Cu-o stea de crai pe lacrimile mele.
Astea-s doar o parte din ce dam Randului scris cu sarg, spre a-l imparte Cei crezatori si descusmati pe cap La-ntrare-n aste cumpene de carte.
Eu laud anii tineri, dragi scoleri, Si voua va inchin cu sanatate Trai cu zabava si cu spor, sa-aveti Painea rodind in vremurile toate.

Eu, Florea Eremia, cu-o suta ani pesin Si dese ramure de neam, cu harnicie In varfurile vremii repezind Aceste-ndemnuri pentru o vecie.

Comentarii

Nume (obligatoriu):



Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Letopisetul dumnealui Viorea Uremia Dobre pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.



Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate



Copyright
Notice: Use of undefined constant Y - assumed 'Y' in /chroot/home/svadan37/poeziile.com/html/autori/Anatol-Codru/letopisetul-dumnealui-vio12.php on line 258
2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani