O, ce lung drum a mai stat intre noi Cu fiul acesta la mijloc chemat. Tu
— intr-un vis al parintilor mei, Eu — intr-o lacrima de-alor
tai, la arat. Poate-nfloreai intr-o canepa-a noastra, Torcandu-mi
camasa de nunta-n rascruci, Cand eu, alungat dintr-un an mai devreme, Tineam
sa te strig din vecie atunci? Ci fiul, asemeni limbii de clopot, Si timpul, si
spatiu-l sunase pe unda La mijloc chemandu-ne si parca mustrandu-ne
Acea ezitare ce-a fost sa-l ascunda. Parintii se dasera-n afaceri cu lutul
Ci noi, sincopati intr-o clipa a lor, Chemam ca-ntr-o scoica facerea lumii
Strigand-o mereu din feciori in feciori
|