Hai sa facem focu-n ora, Draga mea. Ce-nalta-i clipa, Care-ti valura piciorul,
Care-mi bantuie aripa. Timpul e ca melcul, doarme intr-un cat de ora-n
dunga Si ca melcul scoate coarne Boieresti, sa ne impunga. Daca urci pe
timp calare, O sa-ajungi in ora sapte, Unde scapara hotarul Dintre alba
zi si noapte, Daca tii timpul de mana, Totdeauna vii acasa, Si pe cer e
luna plina intr-un sfert din ora sase — Cea mai draga ora mie. Ca-i
incinsa, cum e fierul A trecut o vesnicie Uite, draga-i ora zero,
Si coboara-n infinit Ora unu, de pamant
|