O sa va las pe tot cuprinsul cuvinteor
Doar numai statuia mea de vazduh,
Sufletul meu imbalsamat de-amintiri,
Unduirea mea, ca am fost omul,
Doar numai in spusa voastra
Sa dainui mai cat umbra luminii,
Mai cat clipa care a fost.
Ros de pasari, voi fi si de vanturi,
De privirea temuta a stelelor,
Mereu consumat,
De ecoul propriei mele uitari.
De la nasterea lumii cu mine
Vazul meu, in schimb,
Va fi numai piatra,
Numai umbra impietrita a pietrei
Si a totnecuprinsului pietrei
|