Acum numai vestea daca mai vine Neinchipuita si desarta, Curentii urii se-nvartesc
pe harta Si-n granita se face ca nu-i bine,
Si se arunca peste munti cu piatra, Si se ranesc si ape, si coline,
Si oamenii ce-si amintesc de partea De cer, ca le-ar veghea printre ruine.
Singura lor avere, care-i moartea, Care pe dealul ei se mai retine Si sapa groapa
lumii mai departe De lumea care moare de la sine.
Seul din soare s-a sfarsit. Nu arde. Noaptea-n cuprinsul lumilor revine
|