Sa-mi fie pururi gandul mai sprinten si mai treaz, Sa mi-l pazesc de multe
si urate Acele vorbe care ne par ca un topaz Zvarlit intre pahare,
innebunind cutite.
Sa mi-l clatesc in roua de lacrime fierbinti Si-n mirodenii scumpe, ca-ntr-un
botez. Sa-l stiu Asemeni unui astru printre fiinti cuminti, Rotind cu-ntelepciune
dinspre parinti spre fiu.
Sa nu mi-l risipeasca de laude pareri, Atribuindu-i chipul de zeu care te-nfrunta,
Care-n repaos tine sau frange de pe stari Un fel al meu de-a spune, un fel
al meu de munte.
|