Legile ca niste picaturi de sange 
strain se strecoara in creierul meu  
imagini de gheata ale raului. 
 
legate cu funii de gheata de maduva spinarii, tarmul marii pe care nu mai pot sa-l simt decat ca pe-un imens desert inutil. 
sau orice alt loc din natura 
pe care mi l-am smuls din priviri 
l-am distrus 
nu mai pot simti linistea cerului instelat. 
totul mi se pare un strigat al raului ce desface fiinta, ce dizloca obiecte si orice colina insorita inspre cerul gurii parca imi provoaca greata 
simt limitele gandirii celuilalt 
nimeni nu ma poate poseda nu pot poseda pe nimeni 
doamne, faptele mele ca niste serpi veninosi 
ma strang de gat, nu mai pot vorbi 
un singur cuvant intins, cenusa fara sfarsit 
imi aprinde ochii 
printre gratiile lungi se strecoara blasfemia 
nu ma mai recunosc decat pe mine insami 
sudoarea imi ingheata pe sira spinarii 
orice as fi facut cu   Tine in creier. 
 |