Iluzionistul recita Anabasis. Afara ningea.
Noi ascultam rasufletul vitei de vie.
Femeia tinea rugbistul de mina ;
Se uita fascinata la capul sau lung
De cal obosit, si poate sinii ei se stringeau
De vuietul stadioanelor mari. Poate
Astepta sa plece in sud
intr-o calatorie de studii la tropice.
Se imagina dezbracata-n pustiu, descintata
in ape de Etiopia. Uneori ar fi vrut
Sa-mparta calatorilor rataciti in desert
Causul de racoare si umbra oazelor ei,
Sa se trezeasca noaptea in temple stravechi
Cu zeii uitati in simboluri pictate demult
Sau sa doarma cu capul pe luna.
Iluzionistul recita Anabasis. Caldura de Asia.
Rugbistul isi spuse : imi place zapada
Si linistea Coziei, acum cind piraiele
Vorbesc prin somn cu vulturii.
Ea strabatea paduri de magnolii, Spunea poeme arabe, suridea iinga mare. Rugbistul rememora meciuri din vara. Zimbeau unul spre altul, fara s-asculte Ce-si spun. Afara ningea impacat. Iluzionistul terminase de mult Anabasis.
|