pe strada pavata recent surad gingaș porumbei
doar eu le vad retina/perla a increderii/
palmele muncitorilor se șterg aspre de cer
trec orice tristețe ca pe un nor spre nisipul efemer
din vitrine imi zambesc pantofii Cenușaresei
rochia croitoresei este atat de zdrențuita incat
cuvintele scot limba printre franjuri
ma imbie cu vin la taverne acru ca oțetul balsamic
poetul care iși bea versurile dar nu iși pierde mințile
este rege al carciumilor in ziua de salariu
chelnerița nu-i primește banii de doua ori
altfel cum ar mai scrie poezie daca ar plati
iubirea și moartea tot de doua ori ?
respir sațietatea vocalelor/obeze cu buze roșii/
mi-aș tatua intr-o zona crepusculara neimplinirile
pe strada plange un caine care a uitat latratul arhetipal
cu pisica portocalie in brațe o batrana mangaie nepoții
imaginar
toarcem visele la umbra fetelor in floare
da-le in dragostea mea de iluzii
viața trebuie tratata cu portfard
și cu sensiblu
mi-am incalțat orele de fericire
pentru plimbarea de zile amare
atat de dulce imi clinchetesc consoanele
in rupte buzunare
surad porumbeii langa fantana dorințelor
poetule,stai la masa cu ingerul tau
poate azi o sa bei un litru cald de silabe
dar nu plati de doua ori
fenteaza o zi un anotimp un hau |