| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Linistit si domestic de Victor Felea Din nou vine toamna a si venit incetosate sint geamurile dimineata Iar stratul de bruma straluceste Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Despre betie iarasi
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Anton Pann
|
|||
| Povestea vorbii | |||
|
|
|||
| Cand a fost odata pre pamant aleasa Nobila Gutuie poamelor craiasa, Dand obladuire si peste legume Celor ce se afla in intinsa lume, Tronul isi pusese sus la inaltime, intinzandu-si cortul in acea latime, Sta inconjurata ca craiasa mare De destule poame pana-n departare; Iar in jos pe vale sta in sir supt coaste Feluri de legume drept viteaza oaste. Astfel dar regina, nobila Gutuie, Vru in randuiala tronul sau sa-si puie Si dupa talente ce ea cunoscuse Pe vestita Chitra cap a fi o puse; Rodia alese cum si pe Lamaia, Piersica, Naramza pentru treapta-ntaia; Iar a doua treapta randui pe Parul, Cu Cireasa, Visina, Zarzara si Marul; Iar pe supt acestia Coarna si pe Pruna, Cu acestia dara implinindu-si suma Despre toata poama si despre leguma Sta din inaltime, se uita in vale, Raspandind la toate poruncile sale Prin Migdalul tainic, ce ii sta la spate S-ii avea credinta a pazi dreptate. Deci bubosul Strugur, ce-si avea sederea Pe langa craiasa cu apropierea, Parcalab sa fie cinste avusese, De aceasta slujba vrednic s-alesese; insa el zavisnic catre celelalte, Care ocupase slujbe mai inalte, incepu cu ura multe pari sa faca, Socotind reginei astfel sa se placa, Si pe d-alta parte poamele sarace Nu avea de dansul niciodata pace: Nu-nceta in laturi tot sa se intinza, Sa se mai lungeasca, loc sa mai coprinza; S-atarna de une, sugruma pe alte, N-avea pas in sine de porunci inalte, Bataios, zburdalnic dintr-a sa natura, Supara pe toate prea fara masura, ii placea sa-si bata joc de fiecare, Ametea o lume ca cu fermecare; intr-aceste s-alte cu semeata fata, infoiat in haine, rasucind mustata, Plin de nebunie, cu artag in sine Se ardica-ndata, la craiasa vine A aduce para despre celelalte S-intr-acest chip zice cu strigari inalte: - Ma inchin, stapana, cu supus raport, Cum am si porunca-n slujba sa ma port! Eu umbland cu toate-n bun prietesug, Am aflat in ele mare viclesug! Multe din legume rele uneltesc, Randuielii bune sa impotrivesc; Mai cu seama Varza, cea-nganfata-n foi, Umbla sa aduca-n toate mari nevoi; Ceapa cea barboasa d-alta parte iar, Ea inlacrameaza prunci si mume chiar; Prazul iar, mojicul, cu obrazul tras, Are niste fumuri de rup parca nas; Cand e Usturoiul, el si mai grozav Turbura vazduhul cu al zau narav. Asti protivnici dara n-au de tine pas, Ci pre celelalte toate le apas; Eu acela care am puteri de mac S-ametesc simtirea ca un tiriac, Ei ma venineaza cu spinosul duh, Si pe loc m-apuca tusea cu naduh; Despre care astazi veste ti-am adus, Dupa datorie, ca un mic supus. Auzind craiasa vestea cea adusa De mustosul Strugur, sluga-i cea supusa, Zise catre dansul: - Ai tu marturie Ca sa stea dovada dupa datorie? - Am, - el ii raspunse - si nu o dovada, Ci iti poci aduce chiar si o gramada, Nu persoane proaste, ci de cinste-n lume, Si ma rog asculta sa le spui anume: Am intai dovada pe Piperul care E la fiecine prea la cinste mare; Am si dupa dansul pe Ienibaharul, Chimenul, Molotrul, Cimbrul si Mararul, Capera, Maslina, care sunt de frunte Si intai poftite la oaspeti si nunte; Pe langa acestea am si pe Ciuperca Si cu preacinstita sora-i Minaterca, Mazarea, Nautul, cuvioasa Linte, Care totdauna e la multi in cinste; Bobul, stingatorul de orce duhoare, Postnica Fasole, cea prea umflatoare; Am si preacinstitul verdul Crastavete, Agresele, cum si Coacazele fete, Si ghebosul Roscov, cel supus poruncii, Cu Smochina care lesne-mpaca pruncii; Am si pe Curmaua cea in sambur tare, Cum si pe Castana cea cu miezul mare; Am si pe Stafida, soru-mea cea mica, D-o fi priimita la ceva sa zica; De voiesti, acestia gata sunt sa vie Ca sa stea sa spuie care orce stie. Cum simti aceasta Ceapa totodata, Cum e din natura foarte veninata, Se-mbraca indata, iute, cu manie, Douaspre'ce haine puse pe dimie Si camasi atatea albe, suptirele, imbracand binisul rosu peste ele Pieptana si barba-si alba si batrana, Scuturand-o bine de pamant, tarana, Pleaca necajita-n toat-a ei putere, Veninand vazduhul de catran si fiere, Pe pamant tarandu-si barba sa cea lata, Sus in deal ajunse la craiasa-ndata. Cum intra de fata gura isi deschise Si cu indrazneala intr-acest chip zise: - Sa traiesti, stapana, pe inaltu-ti tron, Sa ne fii la toate pururea patron, Sa-nfloresti ca maru-n fiecare an, Aiba-ti chipul vesel fata de sofran, Rog cu plecaciune pana la pamant Multa-ti bunatate, pentru crezamant; Mincinosul Strugur multe ne-a parat, Ca-ntr-a noastra slujba ne-am purtat urat, Dar aceste toate cate le-a vorbit, insusi de la sine el le-a nascocit Te increde mie, adevaru-ti zic, Ca am barba alba, nu sunt copil mic; Poci sa-ti fac indata orce juramant, Spre a te increde la al meu cuvant. Cand porni din gura Ceapa juramantul, Zgudui indata toata frunza vantul, Cat de groaza multa jos se scuturara, Paserile-n aer de prin craci zburara. Ascultati si ce fel fuse juramantul, Carea ca un ritor s-au urmat cuvantul: - Jur cu dreptu-mi cuget sa n-am parte eu intr-aceasta lume de tot neamul meu Si sa nu ma bucur ca d-acel noroi De al meu iubitul frate Usturoi, Cum si in osanda sa ajung sa caz, Ca sa plang de moartea socrului meu Praz; Sa se stinga neamul cuscrului meu Hrean, Sa-l manance viermii viu chiar in ast an; Sa ingrop in viata si sa tanguiesc Fiicele-mi Ridiche, care le iubesc; Cum si al meu unul ginere Ardei Praf sa se prefaca-n fiece bordei; Sa ajung eu insumi unchiului meu Nap Si matusii-mi Sfecla groapa sa le sap, Nici sa am in lume parte-n ochii mei De nepotii Morcovi si de Patrunjei; Sa se rataceasca-n lunci si prin campii Verele-mi dragute Broajbe si Gulii, Si sa n-am iar parte de Cartoful var De nu spui de fata dreptul adevar; Si bubosul Strugur de n-o fi mintit, Moartea mea sa fie de taios cutit, Cum si sa ma faca-n mici bucati pe loc Si sa ma prajeasca in tigai pe foc. Rog dar ca sa fie Strugurul adus, Ce-a barfit de mine si minciuni a spus, Voi prin judecata ca or eu, or el, Sa ni se aleaga dreptul la un fel; Voi aci acuma la-ntrebari sa stea Si minciuna spusa-n fata sa se dea. Auzind craiasa aste juraminte, Porunci Salatei, ce ii sta-nainte, (Zic) catre Marula si catre Laptuca, Ca aci de fata legile s-aduca, Si sobor s-adune-ndata prin chemare, Frunte stand Dovleacul cel cu capul mare, Pepenile verde langa el sa saza, Si slujbasi sa aiba imprejur spre paza Pe Patlagelele-n rosu imbracate Si pe cele-n vanat, ce sunt veninate; Bamiile inca, Loboda si Stirul Sa se afle fata, sa-mplineasca sirul. Deci acestea toate cum se adunara, Pe mustosul Strugur il infatisara, Cumpana, balanta aducand pornira Si pe cele spuse drept le cumpenira. Astfel dar pe Strugur l-au gasit cu vina Si ca insusi numai este de pricina; Iar vinosul Strugur incepu sa planga Si ceru din partea-i marturii sa stranga, Dar si fura-n spate-i trei ce il iubira Si sa-i partineze singure venira: Pepenile galben, Piersica, Caisa, Dar nu ascultara a acestor zisa, Ci il osandira toti ca dintr-o gura, Cum si hotararea dintru-ntai facura. Pepenile, care partinire puse, Se crapa in doua, c-auzit nu fuse, Piersica asemeni si Caisa iara De necaz si ciuda-n loc se despicara: Iar Urzica care sta aci zbarlita, Vrand sa ias-afara iute, necajita, Urzica-mprejuru-i pe cati ii atinse Si dintr-asta mare zarva se aprinse; Dar craiasa foarte-n sine suparata Cu urgie mare se porni indata Pe sirmanul Strugur prea greu sa-l blesteme Si asupra-i toate relele sa cheme. Zicand: - Tu-n a ta viata, ca un blestemat, Tot de lemne-n lume sa fii spanzurat, Soare sa te arza, sa te bata vant, Si sa nu-ti ajunga trupul de pamant; Ochii ciori sa-ti scoata s-alte paseri mici Si de bruma toamnei in bucati sa pici, Si apoi in urma prin cutit taios Trupul tau sa fie dat d-acolo jos, Si sa n-ai pe nimeni a se umili Ca sa-ti traga clopot sau a te jeli, Ci cu ras, cu cantec a te arunca, Cum si supt picioare-n dant a te calca: Dupa ce dar astfel, cum zisei, te calci Si in mici farame daca te prefaci, Sangele sa-ti stoarca, trupu-ti tescuind, Si sa-l bea voinicii veseli chiuind; Cu strigari si jocuri a se bucura, Cu oalele bandu-l, bunuri a-si ura, Grijile sa-si uite in acel minut, Sa se socoteasca cei mai cu avut; Unii iarasi limba a-si impleteci, Iar neindraznetii a se-nvoinici Altii iar, tacuti, cand il vor gusta, Filosofi la vorbe a se arata; Altii cand dintr-insul vor ceva sorbi, La artag sa prinza-n certuri a vorbi; Altii iar sa mearga pe doua carari, Cainilor pe drumuri dand intaratari, Cum si ca nebunii vantul ocarand Sa se tavaleasca in noroi cazand; Altii iar, cei lacomi, or pe unde man, indarat sa-l toarne si sa-l verse-n san; Alti cu nerusine a se dezbraca Si golasi piperu-ntr-altii a juca; Altii iarasi bandu-l, dantr-al lui plecat Sa se bolnaveasca si sa zaca-n pat; insa toti acestia cand se vor trezi Stand sa se caiasca in cealalta zi, Sa se rusineze chiar de fapta lor. Neindraznind sa-si scoata fata la sobor Astfel dar blestemul fuse-n acel ceas Care pana astazi il vedem ramas. De aceea Vinul e dat sa-l bea voinicii, iar nu toti nevoiasii. Ca Toata lumea bea vinul, dar nu-si bea mintea, isi inoata gura in vin pana da dintr-insul. Gandeste sa nu mai lase in bute. Si Umbla cu ochi logoditi. Pe unul il vede ca doi. Ci Daca nu esti vrednic sa-l duci, nu te incarca peste masura. Cum a zis tiganul: Daca nenai puterinta, la ce chichirezi galceava? Iar nu Toarna, umple foalele, Pana-si uda poalele. Si Vede ca nu mai incape Si toarna pana sa crape. Ardi'ca paharul strigand: Dumnezeu sa-l inmulteasca Ca si pe piatra sa creasca. |
|||
Pune poezia Despre betie iarasi pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |