Magarul zburator

Vezi toate poeziile poetului



Un nerod odinioara,
Cu mintea lui cea usoara,
Se scoala, isi ia magarul,
Ii pune-n spate samarul,
S-arunca-ndata pe dinsul,
Da cu nuiaua intr-insul
Si pleaca catre padure
In mina cu o secure,
Ceva lemne sa doboare,
Din copaci crangi, uscacioare.
Padurea din intamplare,
Se afla pe un deal mare
Si jos in poalele sale
Spumega un riu la vale ;
Aci el daca se duse
A privi pe sus se puse
La toti copacii d-arindul,
Pironindu-se cu gindul.
La toata invirtitura
Belea ochii, casca gura.
Ca sa vaza crangi uscate
De proprietar iertate,
Fiind verzile oprite
C-obiceiuri legiuite.
Deci privind el spre o parte,
Vazu-n vale, nu departe,



Un copaci gros la tulpina,
Uscat pin' la radacina,
Carele cracile sale
Le pleca spre apa-n vale,
Alearga-n grab' il priveste,
Se bucura si zimbeste
Ca i-a ajutat norocul
Sa-si incarce dobitocul.

Nu stia-ngrab cum sa saie.
Sa se urce ca sa taie ;
Cum se urca sus, indata,
Craca-ntiia fu jos data,
Pe loc p-a doua loveste
S-o doboara voiniceste ;
Apoi se urca la alta.
Dupa aceea la mai-nalta,
Taie, nici una nu lasa,
Vrind sa le care acasa.

Cind lasa lemnul prajina,
Se uita jos la tulpina,
Sa vaza gramada data,
Cum sta la pamint culcata.
Si uitindu-se, saracul,
S-a inchinat ca de dracul,
Vazind ca crengile sale
Se duceau pe riu la vale :
Ca toate in el cazuse
Si de apa au fost duse.
Acuma dar ce sa faca ?
Nu mai ramasese craca,
Trebuia acea tulpina
S-o taie din radacina ;
Se da jos si se gindeste,
In tot chipul chibzuieste,
Ce fel sa o nemereasca,
Nu cumva iar sa greseasca ;
Ca vrea el cu vreo paza
Copaciul spre deal sa caza,
Caci si el cauta inca
Spre prapastia adinca.
Dar gindirea i-a fost scurta,
Ca nu pierdu vreme multa.
Ci pina scobesti un dinte
Ce sa faca-i veni-n minte.
Si luind funia-ndata
Cea de la samar legata,
Mai ia capastru, briu scoate,
Leaga una d-alta toate,
Face o funie lunga
Mai departe sa ajunga.
Apoi urca dobitocul
Unde era mai sus locul.
Apuca funia-noada,
De samaru-i despre coada,
D-acolo in copaci se suie,
Vrind pe voia-i sa-l supuie,
Teapin pe virf u-i o leaga
Si face o fapta-ntreaga.

D-aici in grab se pogoara
Ca o pisica usoara,
Apuca securea lata
S-ncepe sa taie-ndata.
Taie, mii de ori loveste.
Sta putin, se odihneste,

Si iar ia securea-n graba,
Ca un ager l-a sa treaba.
Taie pina nu mai poate,
Aschii peste aschii scoate ;
Cind s-apropie sa caza
Astepta spre deal sa-l vaza,
Dar, unde ? copacul mare
Nu vrea sa-i dea ascultare,
Ci incepind sa trosneasca,
Si spre vale sa porneasca
Ridica in zbor magarul,
Cum era cu tot samarul,
Si in vederile sale

II arunca peste vale.
Iar el, privind la inaltime,
Magaru-n zbor cu iutime,
Cazu indata pe vine
Si incepu sa se inchine,
Zicind : -
Ce minune mare,
Din cele in hune rare !
De ce muri bietul taica
Si nu trai draga maica
Sa vaza magar cum zboara
Ca o pasare usoara ?
Ieri de muream,
Doamne bune,
Nu vedeam asta minune !


Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Magarul zburator pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate



Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani