| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Haosul insusi de Elena Stefoi Trece latul prin ultimul anotimp. Aceasta fiara a vorbit, ucide-o sau zboara mai iute. Haosul insusi imi cauta bratele. Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Povestea poamelor si a legumelor
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Anton Pann
|
|||
|
|
|||
| Cind a fost odata pre pamant aleasa, Nobila Gutuie poamelor craiasa, Dind obladuire si peste legume Celor ce se afla in intinsa lume, Tronul isi pusese sus la inaltime, intinzindu-si cortul in acea latime, Sta inconjurata ca craiasa mare, De destule poame pina-n departare ; Iar in jos, pe vale, sta in sir supt coaste Feluri de legume drept viteaza oaste. Astfel dar regina, nobila Gutuie, Vru in rinduiala tronul ca sa-si puie Si dupa talente ce ea cunoscuse, Pe vestita Chitra *, cap a fi, o puse ; Rodia alese cum si pe Lamiia, Piersica, Naramza pentru treapta-ntiia ; Iar a doua treapta rindui pe Parul Cu Cireasa, Visina, Zarzara si Marul ; Iar pe supt acestia Coarna si pe Pruna, Cum si dopotriva Nuca si Aluna ; Cu acestia dara implinindu-si suma Despre toata poama si despre leguma, Sta din inaltime, se uita in vale, Raspindind la toate poruncile sale, Prin Migdalul tainic, ce ii sta la spate S-ii avea credinta a pazi dreptate. Deci bubosul Strugur, ce-si avea sederea, Pe linga craiasa cu apropierea, Pircalab sa fie cinste avusese, De aceasta slujba vrednic s-alesese. insa el, zavistnic i catre celelalte, Care ocupase slujbe mai inalte, incepu cu ura multe piri sa faca, Socotind reginei astfel ca sa placa ; Si pe d-alta parte poamele sarace Nu avea de dinsul niciodata pace : Nu-nceta in laturi tot sa se intinza, Sa se mai lungeasca, loc sa mai coprinza ; S-atirna de une, sugruma pe alte, N-avea pas in sine de porunci inalte, Bataios, zburdalnic dintr-a sa natura, Supara pe toate prea fara masura, ii placea sa-si bata joc de fiecare, Ametea o lume ca cu fermecare ; intr-aceste s-alte cu semeata fata, Infoiat in haine, rasucind mustata, Plin de nebunie, cu artag in sine, Se aridica-ndata, la craiasa vine A aduce pira despre celelalte Si-ntr-acest chip zise cu strigari inalte : - Ma inchin, stapina, cu supus raport ; Cum am si porunca-n slujba sa ma port ; Eu umblind cu toate-n bun prietesug, Am aflat in ele mare viclesug ! Multe din legume rele uneltesc, Rinduielii bune se impotrivesc ; Mai cu seama Varza, cea-ngimfata-n foi. Umbla sa aduca-n toate mari nevoi ; Ceapa cea barboasa d-alta parte iar, Ea inlacrameaza prunci si mume chiar ; Prazul iar, mojicul, cu obrazul tras, Are niste fumuri de rup, parca, nas, Cind e Usturoiul, el si mai grozav, Turbura vazduhul cu al sau narav. Asti potrivnici dara n-au de tine pas, Ci pre celelalte toate le apas ; Eu acela care am puteri de mac S-ametesc simtirea ca un tiriac, Ei ma venineaza cu spirtosul duh. Si pe loc m-apuca tusea cu naduh, Despre care astazi veste ti-am adus, Dupa datorie ca un mic supus. Auzind craiasa vestea cea adusa De mustosul Strugur, sluga-i cea supusa, Zice catre dinsul : - Ai tu marturie Ca sa stea dovada dupa datorie ? - Am, - el ii raspunse, si nu o dovada, Ci iti poci aduce chiar si o gramada, Nu persoane proaste , ci de cinste-n lume, Si ma rog asculta sa le spui anume : Am intii dovada pe Piperul care E la fiecine prea de cinste mare. Am si dupa dinsul pe Enibaharul Chimenul, MolotruiI, Cimbrul si Mararul, Capera, Maslina care sint de frunte, Si intii poftite la oaspeti si nunte ; Pe linga acestea am si pe Ciuperca Si cu prea cinstita sora-i Minatarca, Mazarea, Nautul, cuvioasa Linte, Care totdauna e la multi in cinste, Bobul, stigatorul de orce duhoare, Postnica Fasole, cea prea umflatoare ; Am si prea cinstitul verdul Crastavete Agresele, cum si Coacazele fete, Si ghebosul Roscov, cel supus poruncii, Cu Smochina care lcsne-mpaca pruncii ; Am si pe Curmaua cea in simbur tare, Cum si pe Castana cea cu miezul mare ; Am si pe Stafida, soru-mea cea mica, D-o fi priimita la ceva sa zica ; De voiesti, acestia gata sunt sa vie Ca sa stea sa spuic care orce stie. Cum simti aceasta Ceapa, totdodata, Cum e din natura foarte veninata, Se-mbraca indata, iute, cu minie Douasprezece haine puse de dimie, Si camasi atitea albe, subtirele, imbracind binisul rosu peste ele, Picptanind si barba-si alba si batrina, Scuturind-o bine pe pamint, tarina, Pleaca necajita-n toat-a ei putere, Veninind vazduhul de catran si fiere, Pe pamint tirindu-si barba sa cea lata, Sus in deal ajunse la craiasa-ndata. Cum intra de fata gura isi deschise Si cu indrazneala intr-acest chip zise : - Sa traiesti, stapina, pe inaltu-ti tron, Sa ne fii la toate pururea patron, Sa-nfloresti ca maru-n fiecare an, Aiba-ti chipul vesel fata de sofran, Rog cu plecaciune pina la pamint, Multa-ti bunatate, pentru crezamint. Mincinosul Strugur multe ne-a pirit, Ca-ntr-a noastra slujba ne-am purtat urit, Dar aceste toate cite le-a vorbit, insusi de la sine el le-a nascocit. Te increde mie, adevaru-ti zic, Ca am barba alba, nu sunt copil mic ; Poci sa-ti fac indata orce juramint, Spre a te increde la al meu cuvint. Cind porni din gura Ceapa juramintul, Zgudui indata toata frunza vintul, Cit de groaza multa jos se scuturara ; Pasarile-n aer de prin craci zburara. Ascultati si ce fel fuse juramintul, Carea cu un ritor si-au urmat cuvintul : - Jur cu dreptu-mi cuget sa n-am parte eu, Intr-aceasta lume de tot neamul meu, Si sa nu ma bucur ca d-acel noroi De al meu iubitul frate Usturoi, Cum si in osinda sa ajung sa caz, Ca sa pling de moartea socrului meu Praz, Sa se stinga neamul cuscrului meu Hrean, Sa-l minance viermii viu chiar in ast an ; Sa ingrop in viata si sa tinguiesc, Fiicele-mi Ridiche, care le iubesc ; Cum si al meu unul ginere Ardei, Praf sa se prefaca-n fiece bordei, Sa ajung eu insumi unchiului meu Nap Si matusii-mi Sfecla groapa sa le sap, Nici sa am in lume parte-n ochii mei De nepotii Morcovi si de Patrunjei. Sa se rataceasca-n lunci si prin cimpii Verele-mi dragute Broajbe si Gulii, Si sa n-am iar parte de Cartoful var, De nu spui de fata dreptul adevar ; Si bubosul Strugur de n-o fi mintit Moartea mea sa fie de taios cutit. Cum si sa ma faca-n mici bucati pe loc Si sa ma prajeasca in tigai pe foc. Rog dar ca sa fie Strugurul adus, Ce-a birfit de mine si minciuni a spus, Voi prin judecata, ca or eu, or el, Sa ni se aleaga dreptul la un fel ; Voi aci acuma la-ntrebari sa stea Si minciuna spusa-n fata sa se dea. Auzind Craiasa aste juraminte, Porunci Salatei, ce-i sta-nainlc, (Zic) catre Manila si catre Laptuca Ca aci de fata legile s-aduca, Si sobor s-adune-ndata prin chemare, Frunte stind Dovleacul cel cu capul mare, Pepenele verde linga el sa saza, Si slujbasi sa aiba imprejur spre paza, Pe Patlagele-n rosu imbracate Si pe cele-n vinat, ce sunt veninate ; Bamiile inca, Loboda si Stirul Sa se afle fata, sa-mplineasca sirul. Deci acestea toate cum se adunara, Pe mustosul Strugur il infatisara, Cumpana, balanta, aducind pornira. Si pe cele spuse drept le cumpanira, Astfel dar pe Strugur l-au gasit de vina, Si ca insusi numai este de pricina ; Iar vinosul Strugur incepu sa plinga Si ceru din parte-i marturii sa stringa. Dar si fura-n spate-i trei ce il iubira. Si sa-i partineze singure venira : Pepenile galben, Piersica, Caisa, Dar nu ascultara a acestor zisa, Ci il osindira toti ca dintr-o gura, Cum si hotarirea dintru-ntii facura. Pepenile care partinire puse, Se crapa-n doua, c-auzit nu fuse, Piersica asemeni si Caisa iara, De necaz si ciuda-n loc se despicara ," Iar Urzica care sta aci zbirlita, Vrind sa ias-afara iute, necajita, Urzica-mprejuru-i pe citi ii atinse Si dintr-asta mare zarva se aprinse ; Dar craiasa foarte-n sine suparata Cu urgie mare se porni indata Pe sirmanul Strugur prea greu sa-l blesteme, Si asupra-i toate relele sa cheme, Zicind : - Tu-n a ta viata, ca un blestemat, Tot de lemne-n lume sa fii spinzurat, Soare sa te arza, sa te bata vint, Si sa nu-ti ajunga trupul de pamint ; Ochii ciori sa-ti scoata s-alte pasari mici. Si de bruma toamnei in bucati sa pici, Si apoi in urma prin cutit taios Trupul tau sa fie dat d-acolo jos, Si sa n-ai pe nimeni a se umili * Ca sa-ti traga clopot sau a te jeli. Ci cu ris, cu cintec a te arunca, Cum si subt picioare-n dant a te calca : Dupa ce dar astfel, cum zisei te calci Si in mici farime daca te prefaci, Singele sa-ti stoarca, trupu-ti tescuind, Si sa-l bea voinicii veseli chiuind ; Cu strigari si jocuri a se bucura, Cu oalele bindu-l, bunuri a-si ura, Grijile sa-si uite in acel minut, Sa se socoteasca cei mai cu avut ; Unii iarasi limba a-si impletici, Iar neindraznetii a se-nvoinici, Altii iar, tacutii, cind il vor gusta Filozofi la vorbe a se arata ; Altii cind dintr-insul vor ceva sorbi, La artag sa prinza-n certuri a vorbi; Altii iar sa mearga pe doua carari, Ciinilor pe drumuri dind intaritari, Cum ca si nebunii vintul ocarind, Sa se tavaleasca in noroi cazind ; Altii iar, cei lacomi, or pe unde min ; indarat sa-l toarne si sa-l verse-n sin ; Altii cu nerusinare a se desbraca, Si golasi piperul l-ntr-altii a juca ; Sa se bolnaveasca si sa zaca-n pat; insa toti acestia cind se vor trezi Stind sa se caiasca in cealalta zi, Sa se rusineze chiar de fapta lor Ne-ndraznind sa-si scoata fata la sobor . Astfel dar blestemul fuse-n acel ceas, Care pina astazi il vedem ramas. - De aceea Vinul e dat sa-l bea voinicii, iar nu toti nevoiasii. Ca toata lumea bea vinul, dar nu-si bea mintea. isi innoata gura in vin pina da dintr-insul. Gindeste sa nu mai lase in bute. Si Umbla cu ochii logoditi. Pe unul il vedea ca doi. Ci Daca nu esti vrednic sa-l duci, nu te incarca peste masura. - Cum a zis tiganul : Daca nemai puterinta la ce chichirezi gilceava ? Iar nu toarna, umple foalele, Pina-si uda poalele. Si vede ca nu mai incape Si toarna pina sa crape. Ardica paharul strigind : Dumnezeu sa-l inmulteasca Ca si pe piatra sa creasca. |
|||
Pune poezia Povestea poamelor si a legumelor pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |