| Iata-l, orgoliosul Cavaler,
 trecand prin eclipsa
 tufelor de Maces
 cu Canaanul sunandu-i in oase!
 Adevarul ii arde in maini
 ca o spada-nflorita.
 Ajuns in orasul Rosa Celesta,
 calare pe-un greiere
 (din ur ma lui vin
 glorioasele armate ale ierbii),
 striga cu glas de profet:
 C est le commencement de la fin! Mantuirea
 o sa vina din noi!
 si la vorbele lui in porturi
 se clatina corabiile grele
 incarcate cu miere, ceara si grane
 Vestit armator de fregate imaginare,
 locuieste de-o vesnicie
 in Tur nul Grotescului,
 scrie Cartea clar ului de luna
 si viseaza lumea
 de parca ar inventa-o.
 
 |